Recenzie „Un bărbat pe nume Ove” – Fredrik Backman

„Pe Ove nu-l întrebase nimeni, înainte să o întâlnească pe ea, care era viața lui. Dar, dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că nu trăise până atunci.”

Autorul suedez Fredrik Backman este pe lista mea de „TBR” de o groază de vreme, dorindu-mi să descopăr și eu motivele pentru care este atât de admirat de către cititori. „Un bărbat pe nume Ove” mi s-a părut o primă alegere ideală, citisem cu ceva timp în urmă primele pagini puse la dispoziție pe site-ul Editurii Art și de atunci nu am reușit să îmi mai scot această carte din minte. Prietenii de la Cartepedia au făcut ca dorința mea să devină realitate, iar drumul meu prin imaginația lui Backman a început în cel mai potrivit moment.

„Un bărbat pe nume Ove” este o lectură duioasă, ușoară, ce nu solicită prea mult mintea și nu creează situații prea complicate sau grele de digerat pentru creier. În schimb, emoția transmisă și tumultul de sentimente prin care m-a făcut să trec acest Ove, bătrânelul morocănos pe care l-am adorat, nu se compară cu nimic! L-am simpatizat pe Ove încă de la prima pagină, am simțit că în spatele acestui personaj fascinant se află o poveste mult mai profundă, care așteaptă să fie descoperită. Autorul a dat dovadă încă din primele rânduri de un umor aparte, pe care nu l-am mai întâlnit în alte cărți, umor care a oferit farmec poveștii și a făcut-o imposibil de abandonat. Backman a transformat romanul său prin aceste replici și situații comice prezente la tot pasul, căci fără acestea ar fi fost o poveste de viață lacrimogenă și plină de lecții dure. Astfel, „Un bărbat pe nume Ove” are toate ingredientele pentru a putea fi intitulat un roman de succes: tâlc, o iubire desprinsă din basme, umor și personaje savuroase!

„Sonja spunea adesea că «toate drumurile în viață te duc, într-un fel sau altul, spre ceea ce ți-e sortit». Și poate că, pentru ea, destin înseamnă «ceva». Dar, pentru Ove, însemna «cineva».”

Treptat, aflăm întreaga poveste de viață a lui Ove, cum a cunoscut-o pe mult iubita lui soție, Sonja, prin ce peripeții a trecut cu motanul vagabond prezent pe coperta romanului și cum a ajuns în punctul în care își dorește cu ardoare să părăsească această lume. De când soția lui s-a stins din viață, lumea lui Ove s-a întunecat și nu mai vede niciun motiv pentru care să trăiască. Ajuns la o vârstă înaintată, morocănos și enervat tot timpul de oamenii din jur (mult prea „tolomaci”, așa cum îi percepe bărbatul), Ove trece prim nenumărate încercări de a se sinucide. Toate sunt fără rezultat, iar viața arată cu fiecare ocazie că timpul lui aici nu s-a scurs. Planurile sale eșuează lamentabil, fie „accidental”, fie sunt întrerupte de vorbăreața sa vecină, Parvaneh (personaj care mi-a intrat imediat la suflet, datorită personalității sale dinamice). Parvaneh i-a spulberat lui Ove toate zidurile după care se ascundea acesta, cerându-i constant ajutorul în diverse situații și forțându-l să socializeze cu vecinii săi.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost povestea de iubire dintre Ove și Sonja. Cei doi s-au cunoscut când erau încă adolescenți, iar Sonja a devenit rapid dragostea vieții lui, scoțându-i la iveală inima de aur și latura lui sensibilă, pe care nici măcar el nu știa că o are. L-a fermecat din prima clipă, iar apoi întreaga sa viață s-a învârtit în jurul dragostei lor atât de puternice, parcă desprinsă din cel mai frumos film romantic. Sonja i-a luminat întreaga existență, cu firea ei blândă și iubitoare. Atât de mult am adorat momentele în care el își amintea de ea, mi-au încălzit inima și m-au făcut să lăcrimez. Am citit o mulțime de cărți de dragoste, dar niciuna nu mi-a inspirat atât de multă sinceritate și puritate ca povestea lui Ove și a Sonjei!

„Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

La cum m-a obișnuit parcursul cărții, m-am așteptat să plâng cu lacrimi amare și la final, însă cumva am anticipat momentul dramatic ce urma să se întâmple. Nu am mai plâns, ce-i drept, însă modul în care a fost construit deznodământul mi-a atins o coardă sensibilă și mi-a provocat un gol imens. Nu este genul de carte cu acțiune alertă și răsturnări de situații șocante. Este o carte pentru suflet, o lectură emoționantă perfectă pentru zilele toride de vară, menită să pună un zâmbet sincer pe fața cititorilor și, în unele momente, să se joace puțin cu sentimentele celor care ajung să-l cunoască pe Ove.

V-o recomand cu mare drag dacă sunteți în căutarea unei cărți diferite și profunde, scrisă într-un stil unic, cu limbaj lejer, comic pe alocuri. Eu sunt hotărâtă să nu mă opresc aici cu scrierile lui Fredrik Backman, îmi doresc să descopăr cât mai multe cărți semnate de el și să-mi găsesc preferata. „Un bărbat pe nume Ove” este disponibilă pentru comandă pe site-ul librăriei Cartepedia (click aici). Le mulțumesc tare mult pentru acest exemplar pe care mi l-am dorit din tot sufletul! Și vouă, dragi cititori, vă mulțumesc pentru atenția acordată și vă invit pe pagina mea de Instagram dedicată lecturii – @angelswithbooks – pentru a discuta în voie despre cărțile noastre preferate! Până data viitoare, vă urez lecturi plăcute și zile cu soare în suflet!

Lasă un comentariu